Hai sa incepem prin a fi sinceri cu noi. De cate ori nu s-a intamplat sa vezi un telefon mobil sau o masina si sa zici “ce misto arata, cu prima ocazie imi iau si eu una”, fara sa te intereseze ce e dupa fatada de metal lucioasa si bine prezentata?

Mai toti dintre noi se folosesc de tehnologie in ziua de astazi (nu ai cum sa spui ca nu atata timp cat tu citesti acest articol, care este publicat online; calculator+conexiune internet=tehnologie). Fie ca vorbesti la mobil pe strada, fie ca suni la politie de pe al doilea ca sa spui ca primul ti-a fost furat de la ureche de un boschetar in fuga, fie ca butonezi la laptop sau calculator, tot uz de tehnologie se numeste.

Acum, de ce credeti voi ca omul a creat tehnologia? V-ati pus vreodata intrebarea de ce nu a ramas la doua pietre si un bat? Pai… din acelasi motiv pentru care si noi bagam hainele in masina de spalat in loc sa le curatam de mana sau pentru care nu caram bagajele in spate, ci cu masina. Exact. Initial tehnologia avea ca scop crearea unei vieti mai usoare. Pe parcurs insa, omul a aspirat la mai mult. A luat inventia existenta si a imbunatatit-o. OK, mi se pare logic si normal, dar ce a decurs gresit in aceasta etapa de modernizare?

Aici ajungem la problema din titlu. Etapa propriu-zisa nu a gresit cu nimic. Ea si-a facut treaba. Ne-a dat acces la mai mult. Omul care foloseste tehnologia greseste, subestimand-o si tratand-o ca pe un nimic cotidian. Multi dintre noi folosim aparate ale carui potential adevarat ori nu-l cunoastem, ori nu-l folosim, ca nu ne trebuie. De exemplu: nu demult mi-a fost dat sa vad la o prietena un telefon Nokia n95. Mi-a cazut fata de-a dreptu. Crezand ca stie ce tine in mana (dupa ce razi, simte-te liber sa revi asupra articolului) am inceput sa o iau cu intrebari gen aplicatii, symbian, etc. Mi-a facut o fata… Dupa un scurt vid in ale cuvintelor am intrebat-o la ce foloseste ea telefonul. “A, pai la vorbit, dat mesaje, ascultat muzica, facut poze, uite ce poze dragute face”. Nici nu a tinut aparatul bine in poze. NICI NU ERA CONFIGURATA CAMERA LA REZOLUTIA DE 5 MP. Ea tinea o “expozitie a tehnologiei” in mana fara macar a sti. In cazul acesta este vorba de “FITZA”.

Asta e problema in zilele de astazi. Toti isi iau “modernisme”,ca sa-mi citez un prieten, dupa criterii gen “e finut” sau “are si colega mea”, nu dupa “ma’ da eu am nevoie cu adevarat de asta sau dau banii pe un lucru ce-mi va servi trei sferturi ca exponat”. Astfel, o pitipoanca poate ajunge sa detina un accesoriu super performant, fara a sti ce e defapt sau folosindu-l ca un 1990, in timp ce un om ce are nevoie de acea tehnologie (programator, afacerist, jurnalist, fotograf, etc.) sa fie nevoit sa se descurce cu echipamente de figuri (pe jumate inutile).

Vedeti cum rolurile s-au schimbat? Cei ce au nevoie de tehnologie de cele mai multe ori fie nu o au, fie au prea putina, in timp ce aceea care nu au nevoie de aceasta in aceeasi masura, primesc mai multa decat au sau decat vor avea vreodata prilejul de a folosi.

Desigur, exista si oameni care folosesc accesoriile stiintei in scopul menit lor. Spre exemplu: mi se pare normal ca un manager sa detina un telefon de top si o masina buna, deoarece telefonul il poate folosi pentru contabilitate si tinerea legaturii cu sediul si accesul online, iar cu masina, face o impresie buna, nu neaparat asupra lui cat asupra companiei. In cazul acesta este vorba de NECESITATE.

Dupa cum vedei, au aparut in articol doua exemple. Unul care priveste tehnologia ca “fitza”, iar unul care o priveste ca necesitate. Inainte de a creea confuzii insa, vreau sa precizez ceva. Eu nu zic ca oamenii de rand ar trebui sa ramana la piatra si bat, ci ca ar trebui sa folosesca rodurile stiintei care le sunt destinate lor. Daca ai un accesoriu “marfa” nu inseamna automat ca si sti sa-l folosesti sau ca ai nevoie de el.

Deci… sa recapitulam: initial tehnologia a fost inventata pentru a ne creea o viata mai usoara. Toti o folosim frecvent. Unii insa, pe motive absolut idioate, detin mai multa decat au nevoie (rezultand “fitza”), pe care uricum nu o folosesc. Sunt si oameni pentru care tehnologia joaca un rol important insa nu se face ca ei sa o detine mereu. Multi isi imagineaza ca daca au un accesuriu de business, automat sunt si ei businessman (cu parere de rau, tot la saorma si salam ai ramas, chiar si cu Feriarri-ul in curte). Necesitatea rezulta din folosirea tehnologiei la adevaratul ei nivel de catre oameni care au cu adevarat nevoie de aceasta.

Din acestea reiese ca tehnologia a evoluat de la necesitate, la perfectionare, iar de la perfectionare la “fitza”. Dumnezeu stie cu ce ne vom trezi maine pe cap…

Aaa, duminica. Soare, frumos, nu e scoala/servici, toate bune. Oare? Mai toti oamenii, cand aud de duminica, o sa-ti raspunda: “cea mai belea zi” sau “prea cool, nu fac nimic”. Asa apare ziua de duminica in viziunea oamenilor si, recunoaste, tot cam asa o vezi si tu. Dar … oare, oare si iar oare ai dreptate?

Conceptul de duminica, ziua libera pentru toata lumea, nu este nou deloc. Aceasta este mentionata chiar si in biblie *incep sa caut biblia prin biblioteca ca printr-un puzzle de reviste si volume*, in “Facerea” CAP 2, versetele 2-3;

” Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut.

Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut si le-a pus in randuiala.”

Dar nu voi mai lungi vorba, ca nu vreau sa va plictisesc si voi trece direct la subiect. Ce te faca sa crezi ca esti liber intr-adevar in aceasta zi? Faptul ca nu mergi la scoala sau la servici? Faptul ca te vezi cu prietenii? Faptul ca poti sta acasa, sa te uiti la televizor si sa dormi? Majoritatea dintre voi vor zice DA. Eu insa am alta opinie.

Cati dintre noi nu si-au zis macar o data in gand “astazi e duminica si e bine dar maine e luni si o luam de la capat”, dupa care le-a pierit tot cheful. Mie mi s-a intamplat, de multe ori. Chiar acum in timp ce scriu, gandurile imi sunt luate cu asalt de puhoiul de lucruri care ma asteapta maine pentru a le gasi o rezolvare. Cum sa ma odihnesc duminica cand stiu ca in urmatoarea zi urmeaza sa fiu “pus la zid” iar si iar de lucruri mai mici sau mai mari?

Nu poti lasa garda jos nici macar o clipa. Ar fi ca si cum ai sta culcat in umbra unui copac care sti ca va cadea mai devreme sau mai tarziu si te va lua cu el. Lumea, insa, incearca sa-si ascunda grijile, acestea acumulandu-se in colturile intunecate ale mintii pana cand sunt trezite de crunta realitate. Duminica nu esti liber. Niciodata nu esti liber. Mereu vei avea grija de ceva. Mereu vei avea alte lucruri de facut, de exemplu, cand iti speli hainele daca toata saptamana esti ocupat? Cand faci curat in casa? Cand mergi sa te tunzi sau sa iti cumperi ceva pentru tine? Cand si cand? Stiu eu cand, DUMINICA.

Cat de libera ti se mai pare aceasta zi daca o confrunti cu realitatea?

De parca nu ar fi de ajuns toate acestea, ocazional mai apar si “evenimente” gen: tema de gandire pentru weekend.  Aceasta se manifesta in principal in doua feluri:

1. Se ridica profesorul de la catedra, cere un manual si cu un zambet usor sadic incepe a zice: “Mai avem ora saptamana viitoare nu? (de parca el nu stie) Scrieti TEMA, aveti timp sa o faceti in weekend. “(#%$@%^#)

2.Vine seful usooor, tiptiiil langa tiiine, iti intinde in manunchi de dosare si baga o fraza gen: “sa-mi zici luni parerea ta despre…” sau “iti dau o tema pentru weekend” (de obicei insotita de un ras prostesc sau un zambet fortat) sau “ai timp doua zile sa te documentezi cu privire la …” .

Sper sa nu considerati ca v-am stricat weekend-urile cu acest articol deoarece duminicile, asa cum le considerati, nu exista decat in mintea voastra. Singurul lucru diferit duminica este ca iti schimbi locul si stilul de munca.

Deci sa recapitulam.

Duminica este considerata sigura zi cu adevarat libera. Asa am considerat-o si noi. Grijile si problemele nu ne impartasesc insa credinta. Nu vrem sa fim luati pe nepregatite, asa ca folosim duminica ca o zi ajutotoare, cand facem lucrurile de care altcandva nu avem timp. Ocazional apar “temele de gandire pentru weekend”. Ne gandim la ziua de maine, care ca sa vezi… e luni. Cu aceasta ocazie se duce si tot cheful de distractie.

Deci, duminica fericita…

Wohoo … mi-a luat ceva timp sa ma documentez despre fenomenul acesta care pare sa se dezvolte (scape de sub control) in ultimii ani numit blogging.

NU, sa nu crezi ca incep acum sa comentez si sa vorbesc despre trenduri, “fenomene” si alte astfel de lucruri (cel putin nu in primul meu post).

Chiar acum stau un fata tastaturii full de amprente (de ciocolata si alte delicatese) si nu stiu cum sa incep.  Sa zic de ce am facut blogul ? De ce l-am botezat cu numele pe care il vedeti ? Despre ce vreau sa fie ? Hai sa incerc sa le iau pe rand *trag aer in piept, trosnesc trei degete, le pun inapoi la loc ca doare, pun mana pe butoane si …*

De ce am facut blogul ?

Din vointa de a impartii cu lumea in propria-mi maniera lucruri pe care nu le-am gasit nicaieri (sau erau prea varza *mmm….vaaaarzaa … calitaaa* pentru a fi luate in considerare) si pentru a-mi incerca abilitatea de exprimare prin intermediul acestor patratele, care jongleaza haotic pe ecran, gandurile si opiniile mele. Totodate vreau sa ajut oamenii cu cunostintele mele (si ei sa ma ajute pe mine cu ale lor).

De ce l-am numit “Salveaza Lumea”?

Deoarece mi s-a parut cel mai potrivit nume pe care puteam sa il dau. Dupa cum se vede, scrie “Salveaza Lumea” nu “Salvez Lumea”, adica voi, cititorii sunteti cheia, nici pe departe eu. Eu sunt aici doar pentru a va aduna si a va impartasii din parerile si cunostintele mele si la randul meu de a le asculta pe ale voastre. Aici as putea prelua modelul altora si adauga niste citate celebre care sa imi sustina ideea dar oricine stie sa caute si sa copieze lucruri de-a gata (si aici pot da nenumarate exemple, de la simplii bloggeri, la regizori de film si compozitori de muzica; probabil voi aprofunda subiectul in alt post).

Despre ce vreau sa fie blogul (sau in cuvinte mai “bengoase”, tematica blogului ) ?

Poti incadra gandurile si cunostintele tale precum si evenimentele ce se petrec in jurul tau intr-o singura categorie definitorie ? Daca raspunsul este nu, atunci bine ai venit in randul oamenilor. In acest blog voi scrie tot ce mi se pare mai interesant si demn de a fi impartit cu voi. De la “cersea una pe strada cu ipod-ul in urechi (mama ei, ca de ipod din ala nici eu nu am bani)”, pana la review-uri de filme, carti, jocuri, aparate, opinii despre diferite lucruri si evenimente si nu in ultimul rand ascultarea gandurilor voastre.

Acum ca mi-am facut intrarea, imi mai ramane sa ma hotarasc despre ce sa vorbesc mai intai (ca subiecte sunt destule, iar unele sunt chiar interesante). Nu cred ca voi primii sugestii in stadiul curent al blogului(cu toate ca sunt deschis la acestea, ele avand prioritate), asa ca voi incerca mai intai sa prezint aceasta pagina lumii prin intermediul prietenilor, iar apoi imi voi alege primul subiect, cu care sper sa-mi fac debutul in “lumea blogging-ului”.

O singura fraza imi vine in minte acum, si aceasta este:

Welcome to the jungle…